Tango.

Acolo unde se termină obrazul unei femei și, tiptil, începe gâtul,  aproape sub ureche, de acolo și până la claviculă, între aceste două pietre de hotar, e o întreagă patrie.

Demult, în Argentina, pe străzile din Buenos Aires, băieții se amuzau, dansând între ei. Un fel de horă sau învârtită de la care fetele n-au stat mult timp deoparte, aducând  feminintatea, căldura și mișcările lor senzuale odată cu ele. Uneori prea senzuale însă și cum orice lucru bun e fie imoral, fie ilegal, fie îngrașă, tangoul e curând alungat și interzis.  Ajutat de viciu, nu moare și se refugiază în cartierele rău famate și în bordeluri.  

Muzica însă supraviețuiește. Era acolo dinainte să fie dansată și a rămas acolo și după- și încet, încet, a restabilit reputația dansului. Moda l-a preluat deodată și l-a scos în lumea bună, (așa cum a făcut-o și pentru hainele purtate de prostituate) și uite așa încep petrecerile. Milongas. Tangoul devine un eveniment social: muzica nu este asurzitoare și poți, dacă dorești, să porți o discuție bună stând comod la o masă, între două dansuri.

Dincolo de clișee ca trandafirul din dinți și ciorapii de plasă, dincolo de priviri, gesturi pasionale, zbucium, si mai ales, dincolo de cuvinte, tango înseamnă raportare și conexiune. Cu partenerul, cu muzica și cu perechile din jur. O conexiune care educă- cum să ne exprimăm pe noi înșine folosindu-ne corpul și sentimentele, simțindu-le, fiind conștienți de ele. Tango argentinian este improvizație- deși există câteva tipare fixe care se folosesc în lecții, ceea ce îl face special este că  ambii parteneri descoperă împreună mișcări și forme noi de a exprima muzica și trăirile interioare. Este viu și spontan, și ca toate lucrurile vii, s-a adaptat timpului. De la „Zaraza” lui Cristian Vasile,  (versiunea originală argentiniană nu vorbea de fapt despre o femeie frumoasă ci depre un animal) și până la Gotan Project (care combină ritmurile de tango cu ritmuri de hip-hop pe ultimul lor album, „Tango 3.0”) a trecut aproape un secol iar la începutul acestui an, în martie, tangoul a intrat în partimoniul cultural UNESCO. Astăzi, tangoul este o nouă formă de educație. Astăzi, tangoul este cultură.

Aproape sub ureche, de acolo, și până la claviculă, între aceste două pietre de hotar, e o întreagă patrie. În dans, în îmbrățișare, acela este locul unde dansatoarea respiră. Acolo pulsează. Acolo își inspiră partenerul.

Tango.

Alexandru Cristea