Hrana culturală

Ca orice alt lucru de pe această lume, și cultura există pentru a satisface nevoile oamenilor. Ce fel de nevoi satisface ea, însă?

Există hrană pentru corp, hrană pentru minte, hrană pentru sentimente. Puțină lume știe că, etimologic vorbind, atributele "bun", "frumos" și "adevărat" aveau la origini înțelesuri precise. Ceea ce e "bun" însemna ce e bun pentru trup, ce e "frumos" însemna că ne stimuleaza sentimentele și ce e "adevărat" se referea la valoarea ideilor care ne hrănesc și ne pun în mișcare mintea.

Ca orice tip de hrană, impresiile acestea care ne alimentează nevoile pot fi mai calitative sau mai puțin calitative. Și aici intervine cultura: cum să facem să ne hrănim cu substanțe de calitate superioară? Cum cultivăm calitatea acestor substanțe? Putem încerca să le combinăm între ele. Iată, de pildă, gastronomia- nu se adresează doar introducerii unor substanțe utile în organism, ci și impresiilor produse de gust și uneori, chiar impresiilor produse de vizual. Și mai mult decât atât, când prin ceea ce mâncăm dorim să obținem un efect precis, cum ar fi slăbitul sau dezvoltarea musculaturii, lucru care ține de un scop rațional și așadar vine din zona minții noastre, o farfurie cu mâncare devine un produs bun, frumos și adevărat.

Iar când consumarea acestei farfurii se face cu o anumită atitudine- de respect față de efortul și suferința celor care sunt responsabili pentru existența acelui produs pe masa noastră, de conștientizare  prin atenție a actului consumului și a efectelor lui asupra organismului nostru, și de înțelegere a  lipsei pe care alții o îndură în vreme ce noi suntem norocoși să nu îndurăm acea lipsă, cultura devine transcultură, devine spiritualitate. Actul consumării hranei devine responsabil: ce voi face acum cu starea mea de satisfacție și cu energia pe care ea o generează, acum că mi-am satisfăcut nevoia la o asemenea calitate?

Tango- o altfel de hrană culturală.

Poftă bună! 

Alexandru Cristea